Cu peste 12 ani de experiență în echipamente de apnea și pescuit submarin, a testat sute de palmete, costume și accesorii pentru scufundare.
Scufundările în apnee sunt o practică foarte veche, deoarece, la bază, nu necesită niciun echipament pentru a te scufunda sub apă. Practicată instinctiv de numeroase popoare care trăiesc în apropierea mării, aceasta s-a diversificat astăzi atât ca activitate de agrement, cât și ca sport de competiție. Ea combină stăpânirea de sine, cunoașterea capacităților umane și conexiunea cu mediul acvatic. Acest text explorează istoria apneei prin diferitele sale fațete.
Definiție
Apneea desemnează oprirea voluntară a respirației pentru o perioadă determinată, în timp ce ești scufundat în apă. În contextul activităților de agrement, aceasta permite observarea faunei și florei subacvatice de aproape, mult mai bine decât snorkeling-ul, care este limitat la suprafață sau la adâncimi mici. De fapt, practicarea apneei se realizează la adâncimi cuprinse între 20 și 40 m; dincolo de acestea, vorbim despre apnee sportivă.
Această practică este adesea asociată cu activități subacvatice: observare, fotografie, video sau chiar cercetare științifică și competiție. În termeni simpli, apneea constă în reținerea respirației în timp ce execuți diverse sarcini în mediul acvatic.
Există mai multe tipuri de apnee, incluzând apneea statică (reținerea respirației cât mai mult timp posibil fără a te mișca), apneea dinamică (înotul sub apă pe cea mai mare distanță posibilă) și apneea în greutate constantă (scufundarea la o anumită adâncime cu o singură inspirație, fără a schimba greutatea sau a utiliza echipamente de propulsie).
Originile și evoluția
Originea cuvântului apnee provine din grecescul pnéô, care înseamnă a respira, precedat de „a” privativ, care poate fi tradus prin „fără a respira”.
Dacă ne întrebăm despre originea acestei activități, se pare că, încă din preistorie, popoarele mării foloseau această tehnică pentru a aduna scoici.
Apneea este o practică străveche, datând de mii de ani. Primii scufundători în apnee au fost probabil vânători-culegători care se scufundau pentru a căuta hrană, cum ar fi scoici sau pești. Dovezile arheologice arată că vechile civilizații mediteraneene, în special grecii și romanii, practicau scufundările în apnee. Mult mai târziu, oamenii au început să colecteze bureți și corali pentru a-i comercializa.
Pescarii de perle japonezi, Ama, și Bajau din Asia de Sud-Est sunt exemple moderne de culturi tradiționale care au o lungă istorie de scufundări în apnee. În Japonia și Coreea, acest tip de pescuit continuă să fie practicat și astăzi.
Progresele tehnologice și științifice
De-a lungul deceniilor, apneea a beneficiat, de asemenea, de progresele tehnologice și științifice care le-au permis atleților să-și depășească limitele și mai mult.
Echipamentele
Deși apneea se bazează în principal pe antrenarea capacităților fizice și mentale ale scufundătorilor, echipamentul de apnee joacă, de asemenea, un rol crucial. Costumele de neopren, de exemplu, au fost perfecționate pentru a oferi o izolare termică mai bună, permițând apneistilor să rămână mai mult timp în ape reci fără a pierde prea multă căldură corporală. Măștile de scufundări au evoluat și ele, devenind mai hidrodinamice și oferind o vedere mai clară sub apă.
Computerele de scufundări
Computerele de scufundări au devenit instrumente esențiale pentru apneisti. Aceste dispozitive avansate pot monitoriza parametri precum adâncimea, timpul de scufundare, frecvența cardiacă și chiar saturația cu oxigen. Acest lucru le permite apneistilor să își monitorizeze performanțele în timp real și să se asigure că se scufundă în deplină siguranță.
Cercetarea științifică
Cercetarea științifică a adus o înțelegere mai profundă a răspunsurilor fiziologice ale corpului uman la apnee. Studiile despre reflexul de scufundare al mamiferelor, de exemplu, au arătat cum frecvența cardiacă încetinește și vasele de sânge se contractă pentru a conserva oxigenul și a proteja organele vitale. Aceste cunoștințe nu numai că i-au ajutat pe atleți să își îmbunătățească performanțele, dar au contribuit și la progrese în medicina de scufundări și siguranța acvatică.
Conservarea mediului
Apneea joacă, de asemenea, un rol important în sensibilizarea cu privire la conservarea mediului marin. Numeroși apneisti profesioniști și amatori se implică activ în inițiative de conservare. Ei participă la curățări subacvatice, proiecte de cercetare asupra ecosistemelor marine și campanii de sensibilizare pentru protejarea oceanelor. Legătura intimă dintre apneisti și mediul acvatic îi face mai conștienți de fragilitatea acestuia.
Competițiile
Invenția aparatului autonom de respirat sub apă în secolul al XIX-lea a marcat definitiv diferența dintre scufundările în apnee și scufundările cu butelie.
Cu timpul, apneea a evoluat de la o activitate de subzistență la un sport și o disciplină recreativă. În ultimele decenii, apneea a cunoscut o popularitate crescută datorită unor figuri emblematice precum Jacques Mayol și Enzo Maiorca, care au atras atenția asupra acestei practici prin realizările lor extraordinare.
Apneea a fost chiar sport olimpic în 1900 și sperăm să o vedem din nou pe această listă. De altfel, apneista Alice Modolo a ridicat, de la 40 m adâncime, flacăra olimpică pe 18 iunie 2024 în rada orașului Villefranche-sur-mer.
AIDA, Asociația Internațională pentru Dezvoltarea Apneei, este cea care a pus bazele freediving-ului și a dezvoltat această disciplină ca sport recunoscut.
Mai târziu, FFESSM a reunit activitățile subacvatice de agrement și competiție, creând un cadru legal pentru formări, instructori, apneisti, licențe și competiții.
Apneea competitivă a devenit un sport recunoscut cu mai multe discipline oficiale și competiții organizate în întreaga lume. Principalele discipline competitive includ:
Apnee Statică (STA)
În această disciplină, competitorii trebuie să își rețină respirația cât mai mult timp posibil, rămânând imobili la suprafața apei. Este o probă de rezistență pură și control mental.
Apnee Dinamică (DYN/DNF)
Această disciplină implică înotul sub apă pe cea mai mare distanță posibilă cu (DYN) sau fără labe de înot (DNF). Competitorii trebuie să combine tehnica de înot, relaxarea și economia de energie pentru a-și maximiza performanța.
Speed endurance Apnea sau fond (S&E Apnea)
În piscină, această disciplină constă în înotul cât mai rapid posibil a unui număr definit de lungimi de bazin (16 x 50 m). Recuperarea între două apnee este lăsată la aprecierea apneistului, care își gestionează astfel timpul total.
Apneea în adâncime
Un cablu vertical servește drept ghid pentru coborâre și urcare. Aceasta se divide în mai multe discipline.
Imersiune Liberă (FIM)
În această disciplină, competitorii coboară și urcă folosind doar o coardă ghid, fără labe de înot sau greutăți suplimentare. Este o probă care necesită o tehnică excelentă de scufundare și gestionare a flotabilității.
Greutate Constantă (CWT/CNF)
Competitorii se scufundă la o anumită adâncime cu (CWT) sau fără labe de înot (CNF), folosind doar propriile forțe, fără a-și schimba greutatea. Este o probă care testează capacitatea de coborâre și urcare sub apă cu o singură inspirație.
Greutate variabilă (VWT/VNF)
Se practică cu labe de înot (Variable weight apnea) sau fără labe de înot (Variable weight apnea without fins). Scopul este de a coborî la cea mai mare adâncime cu ajutorul unei greutăți (sanie), apoi de a urca prin mijloace proprii, folosind labele de înot sau cablul.
Apnee No limit (NLT)
Este cea mai periculoasă disciplină, în caz de echipament defectuos, popularizată de filmul Marele Albastru, deoarece atinge adâncimi extreme. Tras în jos de o sanie lestată, apneistul coboară, iar urcarea este asigurată fie de o parașută acționată de scufundător, fie cu ajutorul unui flotor rigid.
Vezi tot echipamentul
Principalele recorduri
Acestea se măsoară fie în durata apneei pentru apneea statică și dinamică, fie în adâncime pentru celelalte discipline.
- Apnee statică: Recordul mondial actual pentru apneea statică, cu inhalare prealabilă de oxigen, de 24 min și 3 secunde, este deținut de spaniolul Aleix Segura Vendrell. Fără inhalare de oxigen pur, francezul Stéphane Misfud deține recordul de 11 min și 35 secunde.
- Apnee Dinamică: Recordul mondial pentru apneea dinamică cu labe de înot (DYN) este de 300 de metri, stabilit de Mateusz Malina din Polonia în 2016. Pentru apneea dinamică fără labe de înot (DNF), recordul este de 244 de metri, deținut tot de Mateusz Malina.
- Greutate Constantă: Recordul mondial în greutate constantă cu labe de înot (CWT) este de 130 de metri, stabilit de Alexey Molchanov din Rusia în 2019. Pentru greutatea constantă fără labe de înot (CNF), recordul este de 102 metri, deținut de William Trubridge din Noua Zeelandă.
- Imersiune liberă: Recordul mondial FIM este de 125 de metri, deținut de William Trubridge, stabilit în 2016. Această disciplină pune în evidență tehnica de coborâre și urcare fără ajutorul labelor de înot, făcând realizarea cu atât mai impresionantă.
- În No limit, recordul actual de adâncime este deținut de austriacul Herbert Nitsch cu 214 m.
Apneistii celebri au contribuit la popularizarea acestui sport prin realizările lor și mediatizarea acestuia. Vorbim, desigur, despre Jacques Mayol și Enzo Maïorca, a căror rivalitate și prietenie au stârnit entuziasmul în filmul Marele Albastru. Guillaume Nery l-a ridicat la rangul de artă și depune mărturie despre frumusețea lumii subacvatice prin videoclipurile sale subacvatice fabuloase: Free Fall, Ocean Gravity și One Breath Around The World, filmate în apnee alături de Julie Gautier. Alții sunt mai trist de celebri, precum Loïc Leferme sau Natalia Molchanova, care și-au pierdut viața în timpul antrenamentelor. Îl putem cita și pe Stephen Keenan, apneist de salvare, mort în timp ce încerca să o salveze pe Alessia Zecchini în faimosul Dahab Blue Hole. Documentarul Netflix „Ultima respirație” îi aduce un omagiu și amintește de importanța siguranței și a supravegherii.
Pericolele apneei
Pericolele apneei nu se manifestă întotdeauna în condiții extreme de competiție, ci pot apărea în orice moment, așa cum demonstrează decesele bruște ale celor mai experimentați apneisti în timpul antrenamentelor.
Reamintim că nu trebuie niciodată să te scufunzi singur, nici la antrenament, și nici să practici apneea pe uscat singur.
- Sincopa
Sincopa este consecința hipoxiei provocate de privarea de aer. Nevoia de a respira vine din nivelul de CO2 care crește în sânge și creează contracții la nivelul diafragmei. Faptul de a amâna acest reflex în mod voluntar prin provocarea hiperventilației crește riscul de pierdere a cunoștinței. Sângele se acidifică și pot apărea furnicături, oboseală, greață, semne precursoare ale sincopei. Atunci când aceasta survine sub apă, apneistul înghite apă și își poate pierde viața. Pericolul este maxim la urcare, între 7 și 0 m, când corpul își consumă ultimele resurse de oxigen. Primul organ afectat este creierul. Odată ieșit din apă, partenerul este cel care suflă pe fața apneistului pentru a-i reaminti să respire.
- Erecția pulmonară sau Bloodshift
Dincolo de 30 m, cutia toracică nu se mai poate comprima, în timp ce în interior are loc o adevărată depresiune din cauza faptului că volumul plămânilor scade. Vidul lăsat trebuie umplut de un aflux de sânge. Este o formă de protecție împotriva ruperii țesuturilor interne. Aceasta trece printr-o adaptare pas cu pas la adâncimi mari și trebuie, prin urmare, să fie dobândită progresiv, prin antrenament.
- Carpa
Practica voluntară a carpei este riscantă deoarece creează o creștere a volumului plămânilor în cutia toracică și, prin urmare, o suprapresiune în plămâni.
Riscul de deteriorare a țesuturilor și, deci, de rupere apare atunci când bulele de aer trec în sânge:
- la nivelul alveolelor pulmonare: risc de embolie gazoasă
- între plămâni și inimă: mediastinul
- între plămân și învelișul său, pleura, ducând la pneumotorax
- sub piele, ducând la emfizem subcutanat.
Istoria apneei flirtează cu limitele umane, combinând tehnici ancestrale și realizări moderne. Această disciplină continuă să evolueze, împingând granițele a ceea ce oamenii pot realiza sub apă. Fie că este vorba de sport, cercetare științifică sau simpla explorare a minunilor subacvatice, apneea rămâne o practică profund înrădăcinată în istoria noastră și în relația noastră cu mediul acvatic.
Descoperă ghidul nostru complet despre apnee
Distribuie acest articol
